scălâmb — SCĂLẤMB, SCĂLẤMBĂ, scălấmbi, scălấmbe, adj. Strâmb. (din zgâmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucişare cu lat. strambus; cf. it. scalembro) Trimis de tavi, 14.11.2008. Sursa: DER SCĂLÂMB, Ă, scălâmbi, e, adj. (pop. şi … Dicționar Român
deformat — DEFORMÁT, Ă, deformaţi, te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urîţit, pocit. [var.: diformát, ă adj.] – v. deforma. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEFORMÁT adj. 1. strâmb, (pop. şi fam.) scofâlcit. (Un obiect deformat.) … Dicționar Român
schingiuit — SCHINGIUÍT1 s.n. Faptul de a schingiui. – v. schingiui. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHINGIUÍT2, Ă, schingiuiţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe) Care a fost supus la (mari) suferinţe fizice; chinuit, torturat. 2. fig. (Despre… … Dicționar Român
scrombăiat — scrombăiát, ă, adj. (reg.) 1. (despre încălţăminte) scâlciat. 2. (despre zăpadă) care a prins la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă; scrobos. 3. (despre rufe) care s a întărit de ger. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scrombăit — SCROMBĂÍT adj. v. deformat, scâlciat, strâmb, strâmbat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
strâmb — STRÂMB, Ă, strâmbi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într o parte; aplecat,… … Dicționar Român
strâmbat — STRÂMBÁT, Ă, strâmbaţi, te, adj. 1. Deplasat din locul sau din poziţia normală; lăsat sau căzut într o parte. 2. Schimonosit, deformat, pocit. – v. strâmba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRÂMBÁT adj. 1. curbat, încovoiat,… … Dicționar Român
străbălat — străbălát1, străbălátă, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (adj.) destrăbălat. 2. (adj.) scâlciat. 3. (s.m. şi f.) copil neastâmpărat. 4. (adj.; în sintagmă) casă străbălată = casă dărăpănată … Dicționar Român
stâlcit — STÂLCÍT, Ă, stâlciţi, te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. fig. (Despre pronunţare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greşit, pocit. – v. stâlci. Trimis de… … Dicționar Român
tocit — TOCÍT, Ă, tociţi, te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuţite) Care nu mai taie, cu tăişul uzat, ros, îngroşat. ♦ p. gener. Ros, uzat. – v. toci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Tocit ≠ ascuţit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
