scălâmb

scălâmb
SCĂLẤMB, SCĂLẤMBĂ, scălấmbi, scălấmbe, adj. Strâmb. (din zgâmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucişare cu lat. strambus; cf. it. scalembro)
Trimis de tavi, 14.11.2008. Sursa: DER

SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (pop. şi fam.; despre fiinţe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălţăminte) Deformat, scâlciat. – et. nec.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCĂLÂMB adj. v. deformat, diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, scâlciat, slut, strâmb, strâmbat, urât.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scălâmb adj. m., pl. scălâmbi; f. sg. scălâmbă, pl. scălâmbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCĂLÂMB scălâmbă (scălâmbi, scălâmbe) rar 1) (despre fiinţe) Care are membrele strâmbe; sucit. 2) (despre încălţăminte) Care şi-a pierdut forma iniţială; scâlciat; şonţit. /Orig. nec
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • scãlấmb — adj. m., pl. scãlấmbi; f. sg. scãlấmbã, pl. scãlấmbe …   Romanian orthography

  • scălâmbăia — SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. refl. (pop. şi fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [pr.: bă ia – var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCĂLÂMBĂIÁ vb …   Dicționar Român

  • scâlciat — SCÂLCIÁT, Ă, scâlciaţi, te, adj. 1. (Despre încălţăminte; p. gener. despre alte obiecte) Tocit (într o parte); deformat. 2. fig. (Despre cuvinte) Schimonosit, pocit (în pronunţare). [pr.: ci at] – v. scâlcia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • scălâmba — SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâţi, a se sluţi. (din zgâmboi1) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER  SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • urât — URẤT, Ă, (I) urâţi, te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. adj. 1. Care are o înfăţişare neplăcută, care este lipsit de frumuseţe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezeşte repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”