urât

URẤT, -Ă, (I) urâţi, -te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. adj. 1. Care are o înfăţişare neplăcută, care este lipsit de frumuseţe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezeşte repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptăţii, bunei-cuviinţe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ♢ expr. A se uita urât la cineva = a privi cu duşmănie pe cineva. III. s.n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupaţie, de viaţă banală etc.; plictiseală; indispoziţie. ♢ loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ♢ expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-şi face de urât = a se distra, a-şi alunga plictiseala. A ţine cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. – v. urî.

Trimis de valeriu, 20.11.2008. Sursa: DEX '98



Urât ≠ arătos, chipeş, drag, frumos

Trimis de siveco, 26.11.2006. Sursa: Antonime



URÂT adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.

Trimis de siveco, 12.05.2008. Sursa: Sinonime



URÂT adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fată urât!) 2. adj. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. şi fam.) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (reg.) pâcleş, (Mold.) balcâz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă urât.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strâmbat, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboit, (Mold.) şonţit. (O faţă urât din cauza ...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o impresie urât.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseală.

Trimis de siveco, 25.11.2007. Sursa: Sinonime



URÂT s. v. aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, oroare, repulsie, scârbă, silă.

Trimis de siveco, 12.05.2008. Sursa: Sinonime



urât s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



URÂT¹ adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. ♢ A se uita urât la cineva a privi pe cineva cu duşmănie. /v. a (se) urî

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



URÂT² n. 1) Stare a omului care se plictiseşte; depresiune sufletească uşoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. ♢ A muri de urât a se plictisi grozav. A-i ţine cuiva de urât a face tot posibilul pentru a ridica dispoziţia cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseţii şi a armoniei. /v. a (se) urî

Trimis de siveco, 12.05.2008. Sursa: NODEX



URÂ//T³ urâttă (urâtţi, urâtte) 1) şi substantival Care este neplăcut la înfăţişare; lipsit de frumuseţe şi armonie. ♢ urât de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviinţe; necuviincios. Maniere urâtte. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX