scălâmbăia

scălâmbăia
SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. refl. (pop. şi fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [pr.: -bă-ia – var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCĂLÂMBĂIÁ vb. v. afecta, deforma, desfigura, fandosi, maimuţări, poci, prosti, schimonosi, sclifosi, sluţi, strâmba, urâţi.
Trimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: Sinonime

scălâmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiéz/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. şi pl. scălâmbăiéze/scălâmbăie; ger. scălâmbăínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCĂLÂMBĂ//IÁ scălâmbăiaiéz tranz. rar A face să se scălâmbăieze. [Sil. -bă-ia] /Din scălâmb
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SCĂLÂMBĂ//IÁ pers. 3 se scălâmbăiaiáză intranz. pop. (mai ales despre încălţăminte) A-şi pierde forma iniţială (prin întrebuinţarea îndelungată sau neglijentă); a se şonţi; a se scâlcia; a se scrombi. /Din scălâmb
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • scălămbăia — SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • maimuţări — MAIMUŢĂRÍ, maimuţăresc, vb. IV. 1. tranz. A imita pe cineva (pentru a l lua în râs); a maimuţi. 2. refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuţă + suf. ări. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • scălâmbăiere — SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s.f. (pop. şi fam.) Acţiunea de a se scălâmbăia şi rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [pr.: bă ie . – var.: scălămbăiére, scălâmbáre s.f.] – v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • afecta — AFECTÁ1, afectez, vb. I. tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98  AFECTÁ2, afectez, vb. I. tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula …   Dicționar Român

  • desfigura — DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. tranz. A strica faţa, forma, înfăţişarea firească a cuiva, urâţind o; a poci, a sluţi. – După fr. défigurer. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFIGURÁ vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se)… …   Dicționar Român

  • schilomoni — schilomoní, schilomonésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre copii) a se schimonosi; a se scălâmbăia. 2. a se afecta, a se fandosi. 3. (despre femei) a se farda exagerat; a se îmbrăca excentric. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scălâmba — SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâţi, a se sluţi. (din zgâmboi1) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER  SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • scălâmbăială — SCĂLÂMBĂIÁLĂ, scălâmbăieli, s.f. (pop. şi fam.) Scălâmbăiere. [pr.: bă ia . – var.: scălămbăiálă s.f.] – Scălâmbăia + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCĂLÂMBĂIÁLĂ s. v …   Dicționar Român

  • scălâmbăiat — SCĂLÂMBĂIÁT, Ă, scălâmbăiaţi, te, adj. (pop. şi fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [pr.: bă iat. – var.: scălămbăiát, ă, scălâmbát, ă adj.] – v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCĂLÂMBĂIÁT …   Dicționar Român

  • scălâmbăietură — SCĂLÂMBĂIETÚRĂ, scălâmbăietúri, s.f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmbăia + suf. ătură) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”