scălămbăială — SCĂLĂMBĂIÁLĂ s.f. v. scălâmbăială. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
afectare — AFECTÁRE1, afectări, s.f. Acţiunea de a afecta1. – v. afecta1. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFECTÁRE2, afectări, s.f. Faptul de a (se) afecta2. – v. afecta2. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFECTÁRE s. a … Dicționar Român
capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie … Dicționar Român
grimasă — GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRIMÁSĂ s. schimonoseală … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român
scălâmbăiere — SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s.f. (pop. şi fam.) Acţiunea de a se scălâmbăia şi rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [pr.: bă ie . – var.: scălămbăiére, scălâmbáre s.f.] – v. scălâmbăia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
scălâmbăietură — SCĂLÂMBĂIETÚRĂ, scălâmbăietúri, s.f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmbăia + suf. ătură) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER … Dicționar Român
scălâmbătură — SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbătúri, s.f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. ătură) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s.f. (înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
