- scălâmbătură
- SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbătúri, s.f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. -ătură)Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DERSCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s.f. (înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98scălâmbătúră s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCĂLÂMBĂTÚR//Ă scălâmbăturăi f. Contractare care scălâmbăiază faţa; grimasă. /a scălămbăi + suf. scălâmbăturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.