stâlcit — STÂLCÍT, Ă, stâlciţi, te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. fig. (Despre pronunţare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greşit, pocit. – v. stâlci. Trimis de… … Dicționar Român
căznit — CĂZNÍT, Ă, căzniţi, te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (şi fără prea mare succes). – v. căzni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂZNÍT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
muncit — MUNCÍT, Ă, munciţi, te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (înv.) Torturat, chinuit. – v. munci.… … Dicționar Român
muncitorie — MUNCITORÍE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
muncă — MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea… … Dicționar Român
pasiune — PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. ♢ loc.… … Dicționar Român
pedeapsă — PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare,… … Dicționar Român
pedepsitură — PEDEPSITÚRĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pătimaş — PĂTIMÁŞ, Ă, pătimaşi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ♢ (Adverbial) Vorbeşte pătimaş. 2. (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
pătimitor — PĂTIMITÓR, OÁRE, pătimitori, oare, adj. (înv.) Care pătimeşte. – Pătimi + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂTIMITÓR adj. v. bolnav, chinuit, nesănătos, pasiv, schingiuit, suferind, torturat. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
