- schingiuitor
- schingiuitór adj. m., pl. schingiuitóri; f. sg. şi pl. schingiuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
schingi — SCHINGI, schingiuri, s.n. (înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – cf. tc. i ş k e n c e . Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHINGI s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu,… … Dicționar Român