- pedeapsă
- PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare, osândă; situaţie în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. fig. Suferinţă (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PEDEÁPSĂ s. 1. (jur.) sancţiune, (înv. şi reg.) ceartă, ştraf, (înv.) pilduire, strânsoare. (A primit o pedeapsă exemplară pentru fapta sa.) 2. v. condamnare. 3. v. penitenţă. 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat pedeapsă cuvenită.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePEDEÁPSĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, creştere, cultivare, durere, educare, educaţie, formare, instrucţie, învăţământ, învăţătură, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepedeápsă s. f., g.-d. art. pedépsei; pl. pedépseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEDEÁPSĂ pedépse f. 1) Măsură luată împotriva cuiva pentru încălcarea unor norme sau legi. pedeapsă corporală v. CORPORAL. ♢ pedeapsă capitală pedeapsă cu moartea. 2) fig. Suferinţă (fizică sau morală) care este sau pare a fi o consecinţă a greşelilor comise. [G.-D. pedepsei] /v. a (se) pedepsiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.