- penitenţă
- PENITÉNŢĂ, penitenţe, s.f. 1. (În practicile creştine) Pedeapsă pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispăşirea păcatelor; canon, p. ext. privaţiune (de ordin fizic, material); viaţă aspră pe care şi-o impune cineva. 2. (livr.) Pocăinţă. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PENITÉNŢĂ s. (bis.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (penitenţă dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePENITÉNŢĂ s. v. căinţă, condamnare, mus-trare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăinţă, regret, re-muşcare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepeniténţă s. f., g.-d. art. peniténţei; pl. peniténţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPENITÉNŢ//Ă penitenţăe f. rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispăşirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăşi; pocăinţă. /<lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenzaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPENITÉNŢĂ s.f. 1. (În practicile creştine) Pedeapsă (pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispăşirea şi iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privaţiune. 2. Căinţă, pocăinţă. [cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza].Trimis de LauraGellner, 15.07.2005. Sursa: DNPENITÉNŢĂ s. f. 1. pedeapsă pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispăşirea păcatelor; canon. 2. pocăinţă. (< fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)Trimis de raduborza, 27.12.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.