- pocaianie
- POCAIÁNIE, pocaianii, s.f. 1. (înv.) Pocăinţă. ♦ Una dintre cele şapte taine ale Bisericii creştine. 2. (înv. şi reg.) Penitenţă pentru ispăşirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferinţă, chin. [pr.: -ca-ia-. – var.: (înv. şi reg.) pocánie s.f.] – Din sl. pokajanije.Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98POCAIÁNIE s. v. căinţă, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pocăinţă, re-gret, remuşcare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepocaiánie s. f. (sil. -ca-ia-ni-e), art. pocaiánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocaiániei; pl. pocaiánii, art. pocaiániile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăinţă; una din cele şapte taine ale bisericii creştine. 2. (înv. şi reg.) pedeapsă pentru ispăşirea păcatelor; suferinţă, chin, penitenţă. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.