poc

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesneşte sau crapă, de bătăile (repetate) în uşă etc. – Onomatopee.

Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98



POC interj. 1. pac! (poc! se aude o armă de foc.) 2. boc! (poc! se aude în poartă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



poc interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de lovirea a două obiecte tari, de o împuşcătură etc.). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



poc¹, poćuri, s.n. (reg.) boală a cailor manifestată prin umflături la picioare.

Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR



poc², pócuri, s.n. (reg.) nuia.

Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR



poc³, pócuri, s.n. (reg.) favorit (pe obraz).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



poc interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură sau de un trosnet. Creaţie expresivă, cf. boc, cioc, toc. – Der. pocni (var. pocăi, pocăni, megl. pucănés), vb. (a plesni, a trosni; a face explozie; a lovi), cu suf. expresiv -ni, ca boc(ă)ni, cioc(ă)ni, tocăni (după Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 269; Byhan 327 şi Tiktin, din sl. poknati "a se rupe", cf. slov. pôkniti, sb., rut. puknuti, rus. puknutĭ; dar legătura pare întîmplătoare); pocneală, s.f. (plesnire, trosnet); pocnet, s.n. (explozie, detonare; trosnire); pocnit, s.n. (trosnet, pîrîit); pocnitoare, s.f. (şfichi; petardă); pocănitoare, s.f. (un fel de morişcă); pocănea, s.f. (titirez, hădărău la moară); pocnitură, s.f. (lovitură).

Trimis de blaurb, 19.08.2008. Sursa: DER