pardon — PARDÓN interj., s.n. 1. interj. Iertaţi mă! scuzaţi! ♦ (Ca protest) Ba nu (e aşa)! să avem iertare! 2. s.n. (înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligaţie); iertare: scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
absoluţiune — ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [pr.: ţi u ] – Din fr. absolution, lat.… … Dicționar Român
scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o … Dicționar Român
aman — AMÁN interj., subst. 1. interj. (înv.) Îndurare! iertare! 2. subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.… … Dicționar Român
clemenţă — CLEMÉNŢĂ, clemenţe, s.f. (livr.) Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98 CLEMÉNŢĂ s. v. iertare, indulgenţă, îndu rare,… … Dicționar Român
iertăciune — IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s.f. (înv. şi pop.) Iertare. ♢ expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supăraţi! A şi lua iertăciune = a cere iertare de la rude şi de la prieteni pe patul de moarte … Dicționar Român
indulgenţă — INDULGÉNŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.)… … Dicționar Român
remisiune — REMISIÚNE, remisiuni, s.f. 1. (livr.) Iertare. 2. Ameliorare sau dispariţie temporară a manifestărilor unei boli. [pr.: si u ] – Din fr. rémission, lat. remissio, onis. Trimis de nicksson, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 REMISIÚNE s. v. remitenţă … Dicționar Român
scuza — SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. refl. A cere scuze (2), a şi exprima (în faţa cuiva) părerea de rău pentru o greşeală făcută; a se dezvinovăţi, a se justifica. ♢ expr. (tranz. absol.) Scuzaţi! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o … Dicționar Român
graţiere — GRAŢIÉRE, graţieri, s.f. Acţiunea de a graţia şi rezultatul ei. [pr.: ţi e ] – v. graţia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Graţiere ≠ condamnare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime GRAŢIÉRE s. (jur.) (înv.) graţie.… … Dicționar Român
