- scuză
- SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greşeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. ♢ expr. Scuzele mele, formulă prin care cineva îşi cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-şi exprima părerea de rău pentru o greşeală făcută; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovăţeşte; a ierta greşelile (cuiva). – Din it. scusa. cf. fr. e x c u s e .Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SCÚZĂ s. 1. v. dezvinovăţire. 2. iertare, (pop.) iertăciune, (înv.) pardon. (Cere scuzăe.) 3. justificare, motivare, motivaţie, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o scuză pentru cele făcute.) 4. v. motiv.Trimis de siveco, 02.03.2008. Sursa: Sinonimescúză s. f., g.-d. art. scúzei; pl. scúzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÚZ//Ă scuzăe f. 1) Motiv invocat de cineva pentru a-şi dovedi nevinovăţia sau pentru a se eschiva de la ceva; îndreptăţire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (faţă de cineva) pentru o greşeală involuntară; iertare. ♢ A cere scuzăe a cere iertare. A primi scuzăele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovăţeşte; a ierta pe cineva. /<it. scusa, fr. escuseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCÚZĂ s.f. 1. Explicaţie adusă pentru a motiva şi a face să fie iertată o greşeală, o vină; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greşeală făcută. ♦ A cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greşeală săvârşită; a cere iertare. [< it. scusa, cf. fr. excuse].Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DNSCÚZĂ s. f. 1. explicaţie adusă pentru a motiva şi a face să fie iertată o greşeală, o vină: dezvinovăţire, justificare. 2. exprimare a regretului pentru o greşeală făcută. ♢ a cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greşeală săvârşită; a cere iertare. (< it. scusa, fr. excuse)Trimis de raduborza, 22.10.2008. Sursa: MDNscúză (-ze), s.f. – Dezvinovăţire. it. scusa, fr. excuse. – Der. scuza, vb., din it. scusare, fr. excuser; scuzabil, adj., din fr. excusable.Trimis de blaurb, 29.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.