scuza

scuza
SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. refl. A cere scuze (2), a-şi exprima (în faţa cuiva) părerea de rău pentru o greşeală făcută; a se dezvinovăţi, a se justifica. ♢ expr. (tranz. absol.) Scuzaţi! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, o stângăcie etc. 2. tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. cf. fr. e x c u s e r .
Trimis de ionel_bufu, 24.01.2009. Sursa: DEX '98

SCUZÁ vb. 1. v. dezvinovăţi. 2. a ierta. (Vă rog să mă scuza pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul scuza mijoacele.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scuzá vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. şi pl. scúză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCUZÁ scuz tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzaţie, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greşeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. /<fr. excuser, it. scusare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SCUZÁ mă scuz intranz. A-şi cere scuze (pentru o greşeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-şi exprima regretul. ♢ Scuzaţi (vă rog)! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SCUZÁ vb. I. 1. refl. A aduce, a-şi cere scuze; a se dezvinovăţi. 2. tr. A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < it. scusare, cf. fr. excuser < lat. excusare].
Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DN

SCUZÁ vb. I. refl. a aduce, a-şi cere scuze; a se dezvinovăţi. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o …   Dicționar Român

  • scuzá — vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. şi pl. scúzã …   Romanian orthography

  • ierta — IERTÁ, iert, vb. I. tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ expr. A l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să l ierte, spun cei… …   Dicționar Român

  • pardon — PARDÓN interj., s.n. 1. interj. Iertaţi mă! scuzaţi! ♦ (Ca protest) Ba nu (e aşa)! să avem iertare! 2. s.n. (înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligaţie); iertare: scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • alibi — ALIBÍ, alibiuri, s.n. 1. Dovadă de nevinovăţie rezultată din constatarea că, la data săvârşirii infracţiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârşirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. fig.… …   Dicționar Român

  • iertare — IERTÁRE, iertări, s.f. Acţiunea de a ierta şi rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ♢ expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzaţi! b) cred că nu ai dreptate! – v. ierta. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IERTÁRE s., interj. 1. s. v.… …   Dicționar Român

  • alega — ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (înv. şi pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ţine de capul cuiva. – lat. alligare. Trimis de ana zecheru, 11.09.2005. Sursa: DEX 98  ALEGÁ2, aleghez, vb. I. tranz. ( …   Dicționar Român

  • dezvinovăţire — DEZVINOVĂŢÍRE, dezvinovăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezvinovăţi; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovăţeşte; dezvinuire, disculpare. – v. dezvinovăţi. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezvinovăţire ≠ inculpare,… …   Dicționar Român

  • L'Or Mbongo — est une chanteuse chrétienne originaire de la République démocratique du Congo. Le public l a découverte dans un clip de l album Tu es Dieu , de l artiste Charles Mombaya en 2000. Discographie Tina te eza na tina (2003) Nsimbulu (2004) Cadeau de… …   Wikipédia en Français

  • amnistia — AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancţiunile legii. [pr.: ti a] – Din fr. amnistier. Trimis de cata, 17.01.2004. Sursa: DEX 98  amnistiá vb. (sil. ti a), ind. prez. 1 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”