scuză — SCÚZĂ, scuze, s.f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micşora o vină, o greşeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligaţie; dezvinovăţire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o … Dicționar Român
dezvinuire — DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s.f. (Rar) Dezvinovăţire. – v. dezvinui. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZVINUÍRE s. v. dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dezvinuíre s. f.,… … Dicționar Român
disculpare — DISCULPÁRE, disculpări, s.f. Acţiunea de a (se) disculpa; dezvinovăţire. – v. disculpa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISCULPÁRE s. v. dezvinovăţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime disculpáre s. f., g. d.… … Dicționar Român
disculpă — discúlpă s. f., pl. discúlpe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovăţire; lipsă de vină. [< it. discolpa]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DISCÚLPĂ s. f. dezvinovăţire.… … Dicționar Român
disculpaţie — DISCULPÁŢIE s.f. (Rar) Disculpare, dezvinovăţire. [gen. iei. / < fr. disculpation]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
inculpare — INCULPÁRE s.f. Acţiunea de a inculpa şi rezultatul ei; acuzare, învinuire. – v. inculpa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Inculpare ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INCULPÁRE s. v. acuzaţie. Trimis de… … Dicționar Român
justificare — JUSTIFICÁRE, justificări, s.f. Acţiunea de a (se) justifica şi rezultatul ei; justificaţie, îndreptăţire, motivare. – v. justifica. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98 JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptăţire, justificaţie logică, motivare,… … Dicționar Român
scuzare — SCUZÁRE s. v. dezvinovăţire, disculpare, justificare, motivare, motivaţie, scuză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scuzáre s. f., pl. scuzări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
învinovăţire — ÎNVINOVĂŢÍRE, învinovăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinovăţi şi rezultatul ei; învinuire, acuzare. – v. învinovăţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Învinovăţire ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
învinuire — ÎNVINUÍRE, învinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinui şi rezultatul ei; învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare. ♦ Vină; culpă. – v. învinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Învinuire ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
