Dicționar Român. 2013.
acuzaţie — ACUZÁŢIE, acuzaţii, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. – Din fr. accusation, lat. accusatio. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98 ACUZÁŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare,… … Dicționar Român
imputaţie — IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde… … Dicționar Român
incriminare — INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCRIMINÁRE s. v. acuzare … Dicționar Român
acuzare — ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (concr.) Parte care acuză la un proces. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Acuzare ≠ apărare Trimis de siveco, 03 … Dicționar Român
acuză — ACÚZĂ, acuze, s.f. (livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.01.2008. Sursa: DEX 98 ACÚZĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime acúză s. f., g. d. art … Dicționar Român
dezvinovăţire — DEZVINOVĂŢÍRE, dezvinovăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezvinovăţi; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovăţeşte; dezvinuire, disculpare. – v. dezvinovăţi. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 Dezvinovăţire ≠ inculpare,… … Dicționar Român
price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… … Dicționar Român
pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… … Dicționar Român
prihană — PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 PRIHÁNĂ s. v. abatere,… … Dicționar Român
pâră — PẤRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (înv. şi reg.) Proces, judecată. [pl. şi: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
