prihană

prihană
PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana.
Trimis de ana_zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX '98

PRIHÁNĂ s. v. abatere, acuzare, acuzaţie, blam, blamare, condamnare, culpabili-tate, culpă, dezaprobare, eroare, gre-şeală, imputare, imputaţie, înfierare, învinovăţire, învinuire, neaprobare, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproş, respingere, spurcare, stigmati-zare, vină, vinovăţie.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

prihánă s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIHÁNĂ f. Vină morală. ♢ Fără prihană curat; nevinovat; neprihănit. /<ucr. pryhana
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX

prihánă (-ắni), s.f. – 1. (înv.) Acuzaţie, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. sl. dar lipseşte etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s.f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast).
Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • prihánã — s. f., g. d. art. prihánei; pl. priháne …   Romanian orthography

  • neprihănit — NEPRIHĂNÍT, Ă, neprihăniţi, te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne + prihănit (înv. păcătos, vinovat < prihană). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEPRIHĂNÍT… …   Dicționar Român

  • neprihănire — NEPRIHĂNÍRE s.f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curăţenie, puritate; spec. castitate. – Ne + prihănire (înv. păcat, vină < prihană). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEPRIHĂNÍRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… …   Dicționar Român

  • acuzaţie — ACUZÁŢIE, acuzaţii, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. – Din fr. accusation, lat. accusatio. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  ACUZÁŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare,… …   Dicționar Român

  • curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… …   Dicționar Român

  • dezaprobare — DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – v. dezaproba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare… …   Dicționar Român

  • feciorelnic — FECIORÉLNIC, Ă, feciorelnici, ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc1. – Fecioară + suf. elnic. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FECIORÉLNIC… …   Dicționar Român

  • pângărire — PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s.f. Acţiunea de a pângări şi rezultatul ei; profanare, necinstire. – v. pângări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRÍRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihănire,… …   Dicționar Român

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”