reproş

reproş
REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu merită nici un reproş.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, (pop. şi fam.) beşteleală, muştruluială, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dascălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură (reproşul pe care l-a primit, l-a cuminţit.)
Trimis de siveco, 28.07.2008. Sursa: Sinonime

repróş s. n. (sil. -proş), pl. repróşuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REPRÓŞ reproşuri n. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulţumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană. Nu merită nici un reproş. /<fr. reproche
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REPRÓŞ s.n. Învinuire; mustrare, imputare. [pl. -şuri. / < fr. réproche].
Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN

REPRÓŞ s. n. învinuire; mustrare. (< fr. reproche)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • repróş — s. n. (sil. proş), pl. repróşuri …   Romanian orthography

  • reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… …   Dicționar Român

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • apostrofă — APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându şi brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru… …   Dicționar Român

  • bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …   Dicționar Român

  • imputaţie — IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde… …   Dicționar Român

  • observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… …   Dicționar Român

  • e — E1 s.m. invar. A şaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)). Trimis de gall, 06.04.2009. Sursa: DEX 98  E2 interj. Exclamaţie care exprimă diferite stări sufleteşti: a)… …   Dicționar Român

  • reproşa — REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a( şi) face reproşuri, a( şi) imputa. – Din fr. reprocher. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a( i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa… …   Dicționar Român

  • repro — noun (plural repros) Etymology: short for reproduction Date: 1946 1. a clear sharp proof made especially from a letterpress printing surface to serve as photographic copy for a printing plate 2. reproduction 2 …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”