- bănat
- BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproş, imputare. – Din magh. bánat.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98BĂNÁT s. v. admonestare, amărăciune, bănuială, ceartă, certare, ciocul-cucoarei, ciudă, dojană, dojenire, gelozie, imputare, imputaţie, invidie, întristare, învinuire, mâhnire, morală, mustrare, necaz, neîncredere, observaţie, pică, pizmă, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, pornire, priboi, ranchiună, reproş, supărare, suspiciune, tristeţe, vină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproş) s. n., (reproşuri) pl. bănáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBĂNÁT bănaturi n. pop. Dispoziţie rea; indispoziţie; supărare. ♢ A nu-i fi (cuiva) cu bănat a nu-i fi (cuiva) cu supărare; a nu lua în nume de rău. /<ung. bánatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbănát (bănáturi), s.n. – 1. Necaz, supărare, amărăciune. – 2. Ciudă, pizmă. – 3. Bănuială. Mag. bánat (Gáldi, Dict., 103), cf .bănui.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.