apostrofă

apostrofă
APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-şi brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha.
Trimis de cata, 08.10.2007. Sursa: DEX '98

APOSTRÓFĂ2 s.f. v. apostrof.
Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98

APOSTRÓFĂ s. v. apostrofare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

apostrófă (imputare) s. f., g.-d. art. apostrófei; pl. apostrófe
Trimis de siveco, 25.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

APOSTRÓF//Ă apostrofăe f. 1) Figură retorică prin care un vorbitor sau un scriitor se adresează direct cuiva. 2) Cuvinte de reproş (adresate cuiva pe un ton aspru). /<fr. apostrophe, lat. apostropha
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

APOSTRÓFĂ s.f. Procedeu stilistic constând în întreruperea bruscă a şirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. ♦ Mustrare, imputare, reproş (adresat violent cuiva). [< fr. apostrophe, lat. apostropha, gr. apostrophe – întoarcere către].
Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DN

APOSTRÓFĂ s. f. 1. mustrare, reproş. 2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a şirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< fr. apostrophe, gr. apostrophe)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • apostrofa — APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  APOSTROFÁ vb. v. certa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • apòstrofa — ž jez. knjiž. stilska figura, obraćanje neprisutnima kao prisutnima, i neživom kao živom …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • apostrofa — apòstrofa ž DEFINICIJA jez. knjiž. stilska figura, obraćanje neprisutnima kao prisutnima, i neživom kao živom ETIMOLOGIJA vidi apostrof …   Hrvatski jezični portal

  • apostrofa — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. apostrofafie, lit. {{/stl 8}}{{stl 7}} bezpośredni, często patetyczny zwrot do osoby nieobecnej lub zmarłej, bóstwa, idei lub przedmiotu – jedna z figur retorycznych <gr.> {{/stl 7}} …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • apostrofá — vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, 3 sg. şi pl. apostrofeázã …   Romanian orthography

  • apostrófã — s. f., g. d. art. apostrófei; pl. apostrófe …   Romanian orthography

  • apostrofa — ż IV, CMs. apostrofafie; lm D. apostrofaof lit. «figura retoryczna polegająca na bezpośrednim i uroczystym zwróceniu się do przedmiotu, pojęcia abstrakcyjnego, osoby (zmarłej, nieobecnej), z którymi w rzeczywistości nie można rozmawiać, w celu… …   Słownik języka polskiego

  • apóstrofa — e ž (ọ̑) lit. ogovor, ogovarjanje neprisotne osebe ali stvari, nagovor: govornikove apostrofe in retorična vprašanja …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • apostrofare — apostrofa/re (1) v. tr. (a parole) investire, aggredire, assalire, scagliarsi □ inveire □ redarguire, rimproverare. SFUMATURE ► inveire. apostrofa/re (2) v. tr. (ling.) mettere l apostrofo …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • apostrofato — apostrofa/to (1) part. pass. di apostrofare (1); anche agg. chiamato in malo modo □ redarguito, rimproverato. apostrofa/to (2) part. pass. di apostrofare (2); anche agg. con l apostrofo …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”