reproşa

reproşa
REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a(-şi) face reproşuri, a(-şi) imputa. – Din fr. reprocher.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa ceva cuiva.) 2. v. obiecta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

reproşá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproşéz, 3 sg. şi pl. reproşeáză, 1 pl. reproşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. reproşéze; ger. reproşând
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

A REPROŞ//Á reproşaéz tranz. (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproş; a imputa. /<fr. reprocher
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REPROŞÁ vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproşuri. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. reprocher].
Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DN

REPROŞÁ vb. tr. a aduce cuiva reproşuri. (< fr. reprocher)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • reproşá — vb. (sil. pro ), ind. prez. 1 sg. reproşéz, 3 sg. şi pl. reproşeázã, 1 pl. reproşäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. reproşéze; ger. reproşấnd …   Romanian orthography

  • imputa — IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează),… …   Dicționar Român

  • autoreproşa — autoreproşá vb. (sil. a u ) → reproşa Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  AUTOREPROŞÁ vb. I. refl. A şi reproşa sieşi. [Et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 06.04.2009. Sursa: DN  AUTOREPROŞÁ vb. refl. a şi reproşa sieşi …   Dicționar Român

  • recrimina — RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. tranz. (livr.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a reproşa, a acuza. – Din fr. récriminer. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  recriminá vb. (sil. cri ), ind.… …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • fabrică — FÁBRICĂ, fabrici, s.f. Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari. ♢ expr. (fam.) A lua …   Dicționar Român

  • scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba …   Dicționar Român

  • zice — ZÍCE, zic, vb. III. tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ expr. Cât ai zice peşte = într o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a… …   Dicționar Român

  • curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… …   Dicționar Român

  • dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”