scoate

SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spaţiu, dintr-un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfăţişa, a expune. ♢ expr. A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitaţie) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitaţie). A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui. 4. A(-şi) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ♢ expr. Pe unde scot (sau scoţi etc.) cămaşa? = cum aş (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracţiune. 5. A trage afară cu forţa; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea. ♢ expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-şi scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproşa (ceva cuiva). A-şi scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-şi imputa, a-şi reproşa. ♦ fig. A obţine, a căpăta (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ♢ expr. A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea. 7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcţie, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un şir. ♢ expr. A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcţioneze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulaţie. A scoate corecturile = a îndrepta greşelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar. 8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din viaţă (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acţiune). 9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un loc. O potecă i-a scos din pădure. ♢ expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuşi. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva). 10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situaţie grea. 11. A obţine un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobândi, a câştiga, a obţine. ♢ expr. A-şi scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-şi câştiga existenţa, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obţine (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva să parvină, să obţină o situaţie mai bună; a promova. Meşterul l-a scos calfă. ♢ expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam. ♢ expr. Fuge de-şi scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunţa cuvinte; a striga, a ţipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (înv.) A institui. 4. (Despre păsări) A cloci ouăle şi a face să iasă pui. 5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. – lat. *excotere (= excutere).

Trimis de romac, 11.11.2007. Sursa: DEX '98



A scoate ≠ a băga, a vârî, a scufunda

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



LINGURĂ DE SCÓS s. v. căuc, căuş, polonic, scafă.

Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Sinonime



SCOÁTE vb. 1. v. extrage. 2. v. exciza. 3. v. smulge. 4. a extrage, a lua. (A scoate apă din fântână.) 5. v. dezgropa. 6. a desface, a desprinde. (A scoate o scândură de la gard.) 7. a arăta. (Scoate limba!) 8. v. dezbrăca. 9. a descălţa, a trage, (reg.) a desculţa. (A scoate pantofii din picioare.) 10. a lua. (Îşi scoate pălăria de pe cap.) 11. v. ridica. 12. a încasa. (A scoate banii din bancă.) 13. a retrage, (pop.) a trage. (A scoate o sumă de bani de la CEC.) 14. v. elimina. 15. v. anula. 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A scoate petele de grăsime de pe haine.) 17. v. suprima. 18. v. exclude. 19. v. concedia. 20. v. desărcina. 21. v. destitui. 22. v. emite. 23. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a scos nici un cuvânt.) 24. a da, a emite, (pop.) a slobozi. (A scoate un chiot, un ţipăt.) 25. v. produce. 26. v. emana. 27. v. publica. 28. a emite. (A scoate noi monede.) 29. v. desface. 30. v. elibera. 31. a salva, a scăpa, (pop.) a mântui, (înv.) a mistui. (L-a scos dintr-un mare necaz.) 32. v. obţine. 33. a căpăta, a obţine, a primi, a vedea. (Nu mai scoate un ban de la el.) 34. v. recupera.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SCOÁTE vb. v. copia, excepta, fixa, hotărî, institui, inventa, izbăvi, întocmi, mântui, născoci, orândui, plăsmui, purifica, răscumpăra, reproduce, retrage, rândui, salva, scădea, scorni, stabili, statornici, tălmăci, ticlui, traduce, transpune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



scoáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scot, imperf. 3 sg. scoteá, perf. s. 1 sg. scoséi, 1 pl. scoáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoátă; ger. scoţând; part. scos

Trimis de siveco, 24.04.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



A SCOÁTE scot tranz. 1) A lua dintr-un spaţiu închis. scoate apă din fântână. scoate pâinea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, învelite etc.) A face să iasă afară (cu forţa), desprinzând din locul unde se află. scoate un dinte. scoate un cui. ♢ scoate cuiva sufletul a sâcâi întruna pe cineva. A-şi scoate sufletul a se epuiza, făcând un lucru. A-şi scoate ochii unul altuia a-şi imputa ceva reciproc. A-şi scoate ceva din cap a înceta de a se mai gândi la ceva. Ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate se spune când un lucru a nimerit în mâinile unui hrăpăreţ de la care nu mai poate fi recăpătat. 3) A pune în văzul tuturor; a expune. scoate marfa. ♢ scoate la lumina zilei a face să fie cunoscut de toată lumea. scoate (pe cineva) în lume a introduce în societate (pe cineva). scoate la vânzare (sau la mezat, la licitaţie) a pune în vânzare (a vinde la licitaţie). scoate in evidenţă (sau în relief) a evidenţia; a reliefa. scoate la iveală (sau în vileag) a dezvălui; a divulga. 4) (obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.) A da jos de pe sine. scoate paltonul. scoate inelul. ♢ scoate din jug (sau din ham) a) a dejuga (sau a deshăma); b) a elibera. 5) (persoane) A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post (ca fiind necorespunzător); a elibera; a concedia; a destitui. scoate dintr-un post. scoate din casă. ♢ scoate la pensie a pensiona. 6) A face să-şi schimbe starea. scoate din boală. ♢ scoate din sărite (sau din răbdări, din fire, din ţâţâni) a supăra foarte tare. scoate din minte (sau din minţi) a face să-şi piardă capacitatea de a judeca; a zăpăci. scoate (cuiva) peri albi a cauza (cuiva) necazuri, făcându-l să încărunţească. scoate din circuit a) a întrerupe legătura dintre un aparat sau o maşină electrică şi sursa de curent; b) a face să nu mai circule. scoate din circulaţie (sau din funcţie) a) a face să nu mai circule (sau să nu mai funcţioneze); b) a face să iasă din starea obişnuită. scoate pui a) a face să iasă pui din ouă; b) a face crăpături pe piele din cauza umezelii, frigului şi a murdăriei. 7) A orienta într-o anumită direcţie. scoate pe cineva la drum. ♢ scoate (pe cineva) la covrigi a ruina (pe cineva). A o scoate la capăt a termina cu bine. 8) A ajuta să evite (ceva rău). scoate de la înec. ♢ scoate (pe cineva) din încurcătură (sau din impas, din nevoie) a face să iasă dintr-o situaţie grea. scoate (pe cineva) din iarnă a ajuta (pe cineva) cu hrană şi adăpost ca să poată ieşi din iarnă. 9) (produse, materii etc.) A dobândi prin extracţie; a extrage. scoate cărbune. 10) A dobândi datorită unei exigenţe excesive; a stoarce; a smulge. scoate o datorie. scoate o mărturisire. 11) pop. A obţine din nou; a recupera; a recâştiga. 12) (despre publicaţii) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita; a publica. scoate o revistă. 13) A face să se audă. scoate un strigăt. scoate un oftat. ♢ scoate (cuiva) nume rău a face (cuiva) reputaţie proastă. 14) A face să apară pentru prima dată. scoate o lege nouă. 15) A face să nu mai figureze (undeva). scoate o marfă din vânzare. scoate o chestiune de pe ordinea de zi. 16) A face să iasă din interiorul său. scoate fum. scoate aburi. 17) (particule sau straturi străine supărătoare) A face să dispară, înlăturând. scoate petele. scoate praful. scoate murdăria. /<lat. excotere

Trimis de siveco, 20.02.2009. Sursa: NODEX



scoáte (scot, scos), vb. – 1. A extrage, a lua, a îndepărta. – 2. A face să iasă. – 3. A conduce, a face să pornească, a purta. – 4. A însoţi, a ieşi împreună. – 5. A arunca, a despărţi, a alunga. – 6. A înlătura, a suprima, a face să dispară. – 7. A jefui, a deposeda. – 8. A desface, a dezlega. – 9. A produce, a da, a restitui, a valora. – 10. A obţine, a cîştiga. – 11. A produce, a concepe; a apărea, a creşte. – 12. A copia. – 13. A fotografia. – 14. (înv.) A traduce. – 15. A broda, a lucra. – 16. A procura, a obţine. – 17. A elibera. – 18. A concedia, a destitui. – 19. A inventa. – 20. A aplica, a atribui (un nume sau o poreclă). – 21. A institui, a stabili, a crea. – 22. A deduce, a conclude, a conchide. – 23. A dovedi, a demonstra. – Mr. scot, scos, scoatire, istr. scot, scos. lat. excŭtĕre "a scutura", prin intermediul unei forme vulgare *excotĕre, dificil de explicat (Puşcariu 1562; Meyer, alb. St., IV, 50; Meyer-Lübke, Ital., 41; REW 2998; Puşcariu, Dacor., II, 715; Graur, BL, V, 96), dar care se confirmă şi prin it. scuotere "a scutura" faţă de sard. iškudere ‹ lat. excŭtĕre. Schimbul semantic se explică prin acţiunea de a scutura paiele sau pomul, pentru a scoate grîul sau fructele: cf. lat. excŭtĕre "a treiera" (Nyermeyer 390), calabr. scotulare "a scutura" şi "a ieşi afară". – Der. scos, s.n. (scoatere); scosătură, s.f. (scoatere); nescos, adj. (fără a scoate). cf. scutura.

Trimis de blaurb, 23.11.2008. Sursa: DER