trage

TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenţia spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna. A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forţat, tendenţios. A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în faţa justiţiei. A trage pe sfoară = a păcăli. A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roţii de tortură. A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situaţie grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eşecului. ♦ (Cu complementul "clopotul") A face să sune (prin deplasare într-o parte şi în alta). ♦ A întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind). ♢ expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acţiune reprobabilă); a unelti. ♦ fig. (înv.) A îndemna; a atrage (asupra sa). 2. tranz. A duce, a târî după sine. ♢ expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt. A trage un picior sau a trage piciorul = a şchiopăta. ♦ (Despre animale de tracţiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine). 3. tranz. A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi. 4. intranz. (pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna. 5. tranz. A înfige (într-un corp ascuţit). 6. tranz. A îndrepta şi a opri un vehicul, o ambarcaţie la locul de îmbarcare sau de coborâre. 7. intranz. A se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat. 8. refl. şi intranz. (reg. şi fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. "la") A se duce (mânat de o dorinţă), a se îndrepta spre o ţintă. ♦ intranz. fig. A tinde spre..., a se simţi atras către... ♦ intranz. A prevesti o anumită stare. Trage a rău. 9. refl. (pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ♢ expr. (tranz.) A-şi trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva. 10. tranz. fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ♢ expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecinţele unui fapt reprobabil; a ispăşi. II. 1. tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ♢ loc. vb. A trage un profit = a profita. A trage învăţăminte din (sau de pe urma)... = a învăţa (dintr-o experienţă). ♢ expr. A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obţine un avantaj de pe urma... 2. intranz. Fig (în expr.) A trage cu urechea = a-şi încorda auzul pentru a prinde zgomote uşoare, vorbe şoptite; a asculta pe furiş. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiş, pentru a nu fi observat. 3. tranz. A inspira; a respira; a inhala. ♢ expr. A-şi trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneţii etc.; a se odihni după un efort greu. (intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-şi trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza. 4. intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun. 5. tranz. A sorbi, a înghiţi, a bea. ♢ expr. (absol.) A trage la măsea (sau la mustaţă) = a fi beţiv. III. tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ♢ expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a şterge; a anula; a face uitat, a uita. IV. 1. tranz. (În diverse procese de muncă sau în acţiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieşind din determinări) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o ţesătură) la piuă = a supune o ţesătură unei operaţii mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă. A trage la tipar = a tipări. A trage la şapirograf = a şapirografia. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuţi. A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spată. ♢ expr. A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câştigat (în credinţa superstiţioasă că acest gest atrage un câştig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subţire, mlădios. ♦ A întinde şi a subţia un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦ refl. (În expr.) A se trage la faţă (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă. 2. tranz. (fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ♢ expr. A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc. 3. tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni. 4. intranz. A descărca o armă spre ţintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre ţintă. 5. tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricţiona. v. 1. intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla. 2. tranz. (Adesea impers., subînţelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzaţie neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire). VI. refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din... 2. A proveni; a fi provocat (de...). [Perf. s. trăsei, part. tras] – lat. *tragere (= trahere).

Trimis de claudia, 06.03.2008. Sursa: DEX '98



TRÁGE vb. 1. v. târî. 2. v. întinde. 3. a înfige. (trage în ţeapă.) 4. v. smulge. 5. v. suna. 6. a coborî, a lăsa. (A trage perdelele.) 7. v. încuia. 8. v. feri. 9. v. sufleca. 10. v. dezbrăca. 11. v. îmbrăca. 12. v. descălţa. 13. v. încălţa. 14. v. îndesa. 15. v. absorbi. 16. v. inspira. 17. v. inhala. 18. v. priza. 19. v. sufla. 20. v. bea. 21. v. fricţiona. 22. v. masa. 23. v. ascuţi. 24. v. arunca. 25. v. bate. 26. v. descărca. 27. v. izbi. 28. v. tipări. 29. v. trasa. 30. a da, (rar) a aplica, (fam. fig.) a arde, a cârpi, a lipi. (I-a trage o palmă.) 31. a-i plesni, (fam. fig.) a-i croi. (Îi trage una peste obraz.) 32. v. poposi. 33. a mânea, (pop.) a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (prin Transilv.) a măsălui, a sălui, (înv.) a conăci, a sălăşui. (A trage acolo vreo două zile.) 34. v. instala. 35. v. slăbi. 36. v. descinde. 37. v. proveni. 38. v. îndura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TRÁGE vb. v. avea, cauza, cântări, deriva, extrage, face, fuma, pricinui, produce, proveni, provoca, retrage, rezulta, scoate, veni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tráge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgeá, perf. s. 1 sg. trăséi, 1 pl. tráserăm; part. tras

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRÁGE trag 1. tranz. 1) A mişca spre sine sau spre alt punct, apucând de un capăt, de un mâner sau de altceva. trage dulapul. ♢ trage pe sfoară a păcăli; a înşela. trage la răspundere a cere ca cineva să dea socoteală pentru faptele sale. trage sapa a) a prăşi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tracţiune, maşini etc.) A face să se mişte ducând după sine; a târî. Locomotiva trage vagoanele. trage jugul a munci din greu. A(-şi) trage piciorul, trage cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din când în când pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) A îmbrăca potrivind în grabă pe corp. trage pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafaţă plană. 2. intranz. 1) (despre drumeţi, călători etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. trage la han. 2) (despre instalaţii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normală a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). trage cu puşca. /<lat. trahere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE TRÁGE mă trag intranz. 1) (despre fiinţe) A se mişca abia târându-şi corpul; a se deplasa anevoie. Rănitul se trase până la tranşee. ♢ trage la faţă (sau la chip) a) a slăbi; b) a arăta rău (obosit, palid etc.). 2) A-şi avea originea; a descinde. 3) A proveni, a descinde din ... /<lat. trahere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tráge (-g, -as), vb. – A deplasa ceva spre sine. – 2. A atrage, a tîrîi, a tîrî. – 3. A extrage, a smulge, a scoate. – 4. A obţine, a procura. – 5. A suporta, a pătimi, a suferi. – 6. A întinde, a lungi. – 7. A fugi, a aluneca. – 8. A arunca, a azvîrli, a lansa. – 9. A lovi, a descărca. – 10. A repeta cu zel o acţiune. – 11. În general, a executa acţiunea proprie a unui obiect de terminat; a trage cismele; a trage clopotele; a-şi trage sufletul; a trage uşa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage în ţeapă; a trage un somn etc. – 12. A aspira, a înghiţi. – 13. A sorbi, a absorbi. – 14. A bea, a trage la măsea. – 15. (înv.) A retrage. – 16. A face masaj. – 17. (arg.) A împerechea. – 18. A scoate un tiraj. – 19. A face o fotografie. – 20. A emite o trată. – 21. A deveni ţeapăn. – 22. A descărca o armă de foc. – 23. A se îndrepta către, a merge în direcţia. – 24. A aspira, a pretinde. – 25. A avea simpatie, a avea înclinaţie către. – 26. A descinde, a se instala, a rămîne. – 27. A semăna, a aduce cu. – 28. A prezice, a profeţi, a da semne. – 29. (refl.) A ieşi, a scăpa. – 30. (refl.) A se prelungi, a dura. – 31. (refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. – 32. (refl.) A purcede, a rezulta. – 33. (refl.) A se retrage, a retroceda. – Mr. trag, traşu, traptu, tradzire; megl. trag, tradziri; istr. trǫgu, trǫs. lat. *tragere, var. vulgară de la trahĕre (Puşcariu 1752; REW 8841), cf. vegl. truar, it. trarre, prov., fr. traire, cat. traure, sp. traer, port. trazer. – Der. trăgaci, adj. (bun de tras; s.m., trăgător; s.n., cocoş de armă; s.n., arg., pistol); trăgător, s.m. (persoană care trage; animal de tracţiune; eliberator de poliţe; s.n., cocoş de armă; instrument de tras linii); trăgătoare, s.f. (curea de şa; bici, cravaşă; mariţă, scăunel de descălţat cizmele; ureche de gheată; cocoş de puşcă; vas de cereale); trăgulă, s.f. (Olt., Banat, pîlnie); trăsătură, s.f. (faptul de a trage linie, contur; urmă); trăsură, s.f. (trăsătură; urmă; liniuţă de unire; vehicul). Der. neol. contrage, vb., după lat. contrahere, formă rară, substituită de contracta; retrage, vb., după fr. retirer; sustrage, vb., după fr. soustraire.

Trimis de blaurb, 28.03.2009. Sursa: DER