- evidenţă
- EVIDÉNŢĂ, (2) evidenţe, s.f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ♢ expr. A scoate (sau a pune) în evidenţă = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă şi precisă despre situaţia dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea şi controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ şi calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.Trimis de ionel_bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX '98EVIDÉNŢĂ s. v. claritate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeevidénţă s. f., g.-d. art. evidénţei; pl. evidénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEVIDÉNŢ//Ă evidenţăe f. 1) Caracter evident. ♢ A scoate (sau a pune) în evidenţă a scoate la iveală; a evidenţia. 2) Oglindire (într-un document) a stării de lucruri într-un anumit domeniu. A ţine evidenţăa. /<fr. évidence, lat. evidentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEVIDÉNŢĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenţia. ♢ A scoate în evidenţă = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ţine de o activitate, de o chestiune etc. [cf. it. evidenza, lat. evidentia].Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DNEVIDÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în evidenţă = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)Trimis de raduborza, 16.10.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.