- evidenţia
- EVIDENŢIÁ, evidenţiez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate în evidenţă; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. tranz. A recunoaşte oficial meritele sau succesele obţinute în muncă de cineva. [pr.: -ţi-a] – Din evidenţă.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A evidenţia ≠ a ascunde, a mascaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEVIDENŢIÁ vb. 1. v. profila. 2. v. contura. 3. v. re-marca. 4. v. afirma. 5. v. accentua. 6. a reieşi, a se reliefa. (Se evidenţia un anumit patos în poezia lui.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeevidenţiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. evidenţiéz, 3 sg. şi pl. evidenţiáză, 1 pl. evidenţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. evidenţiéze; ger. evidenţiínd (sil. -ţi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EVIDENŢI//Á evidenţiaéz tranz. 1) A face să se evidenţieze; a scoate la iveală; a reliefa; a remarca; a vădi; a decela. 2) (meritele sau succesele unei persoane) A recunoaşte în mod oficial. /Din evidenţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE EVIDENŢI//Á mă evidenţiaéz intranz. (despre persoane şi despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se ilustra; a se excela; a bria; a străluci. /Din evidenţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEVIDENŢIÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) distinge, a (se) remarca. 2. tr. A sublinia, a face ca un lucru să apară clar; a pune în evidenţă. [pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. [< evidenţă].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNEVIDENŢIÁ vb. I. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca. II. tr. 1. a sublinia, a pune în evidenţă. 2. a recunoaşte oficial meritele în muncă ale cuiva. (< evidenţă + -ia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.