- despuia
- DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji. 4. tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicaţie etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ♢ expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă şi a număra voturile obţinute într-o alegere. [pr.: -pu-ia. – var.: despoiá vb. I] – lat. dispoliare.Trimis de claudia, 12.11.2007. Sursa: DEX '98DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDESPUIÁ vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedespuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. despói, 3 sg. şi pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forţa; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăţa de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăţa de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicaţie) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu ştiinţific; a excerpta. ♢ despuia scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuşti) A-şi lepăda frunzişul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdespuiá (despói, despuiát), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Puşcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.