- jupui
- JUPUÍ, jupói, vb. IV. tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ refl. A se descuama. ♦ tranz. şi refl. A (se) juli. ♢ A curăţa un arbore de coajă. 2. fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia.Trimis de cata, 13.03.2002. Sursa: DEX '98JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A jupui un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a jupui.) 4. v. descoji.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeJUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăţa de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE JUPU//Í mă jupuiiésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – var. jupi. bg. župja "a curăţa un arbore de coajă" (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti "a prăda" (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s.f. (jupuitură); jupuitură, s.f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acţiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.