coji

COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. tranz. A curăţa de coajă legume, fructe etc. 2. refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăţa de coji; a se descuama. 3. refl. (Despre pereţi şi despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafaţă) prin umflare, crăpare etc. din cauza condiţiilor de mediu; a se coşcovi. – Din coajă.

Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



COJÍ vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorţăli, (prin Transilv.) a măzga. (coji trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduşi, a se coşcovi, a se scoroji, (pop. şi fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochiţa. (Pe-reţii s-au coji.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cojí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cojésc, imperf. 3 sg. cojeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cojeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COJ//Í cojiésc tranz. (copaci, ramuri) A curăţa de coajă; a jupui. /Din coajă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE COJ//Í se cojiéşte intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se coşcovi; a se scoroji; a se coşi . /Din coajă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX