- juli
- JULÍ, julesc, vb. IV. Refl şi tranz. A (se) răni uşor, jupuindu-şi pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX '98JULÍ vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropşi, (înv. şi reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Şi-a juli pielea de la deget.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimejulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. juleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA JUL//Í juliésc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žuljaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE JUL//Í mă juliésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žuljaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjulí (julésc, julít), vb. – A răni uşor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti "a tăia", bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s.f. (rană uşoară, zdrelitură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.