- spolia
- SPOLIÁ, spoliéz, vb. I. tranz. (livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înşelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăţi etc.; a prăda, a jefui. [pr.: -li-a] – Din fr. spolier.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SPOLIÁ vb. v. deposeda, jefui, prăda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. spoliéz, 3 sg. şi pl. spoliáză, 1 pl. spoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. spoliéze; ger. spoliínd (sil. -li-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SPOLI//Á spoliaéz tranz. livr. (persoane) A despuia de avere prin exploatare sau prin sustragere; a jumuli. [Sil. -li-a] /<lat. spoliare, fr. spolierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPOLIÁ vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înşelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSPOLIÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.