- debloca
- DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulaţiei. ♦ A pune, a aduce o maşină, un aparat blocat etc. în stare de funcţionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori băneşti. 3. A scoate un ofiţer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A debloca ≠ a blocaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A debloca un drum înzăpezit.) 2. (mil.) a despresura. (A debloca un oraş asediat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedeblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. şi pl. deblocheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEBLO//CÁ deblocachéz tranz. 1) (artere de comunicaţie) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (maşini, instalaţii blocate) A repune în funcţiune. 3) ec. (sume de bani sau valori băneşti blocate) A repune în circulaţie. /<fr. débloquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desţepeni (maşini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori băneşti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari). [P.i. -chez şi deblóc. / < fr. débloquer].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja. ♢ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ♢ a desţepeni (maşini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari). (< fr. débloquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.