bănui

bănui
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. intranz. (reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.
Trimis de paula, 13.02.2009. Sursa: DEX '98

BĂNUÍ vb. 1. a crede, a ghici, a gândi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi bănui că se va întâmpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BĂNUÍ vb. v. acuza, admonesta, afla, căi, certa, dăscăli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, învinovăţi, învinui, moraliza, mustra, pizmui, pocăi, regreta, reproşa, supăra.
Trimis de siveco, 06.01.2008. Sursa: Sinonime

bănuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bănuiáscă
Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A BĂNU//Í bănuiiésc 1. tranz. 1) A admite ca adevărat sau ca posibil; a presupune. 2) (persoane) A considera drept vinovat de o acţiune condamnabilă. 2. intranz. pop. 1) A înainta pretenţii (cuiva). 2) A fi cuprins de regret. /<ung. bánni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bănuí (-uésc, bănuít), vb. – 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simţi jignit, a se ofensa. – 3. A avea o părere proastă; a reproşa, a face mustrări. – 4. A-şi face o părere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimţi. – var. băni, (înv.) a deranja, a supăra. Mag. bánom "regret" sau "îmi pare rău". (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Gáldi, Dict., 103); cf. bănat. A trecut din mag. în cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Der. bănuielnic, adj. (suspect; îndoielnic); bănuială, s.f. (reproş, suspiciune); bănuitor, adj. (care bănuieşte, lipsit de încredere).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • suspecta — SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. şi pop.) a prepune, (înv.) a… …   Dicționar Român

  • prepune — PREPÚNE, prepún, vb. III. tranz. 1. (pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcţie; a propune într o funcţie. – lat. praeponere (după pune). Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • presupune — PRESUPÚNE, presupún, vb. III. tranz. 1. A admite în mod prealabil (şi provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existenţa prealabilă a unui lucru, a fi condiţionat de...; a… …   Dicționar Român

  • teme — TÉME, tem, vb. III. 1. refl. A simţi teamă, a fi cuprins de frică. ♢ expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi… …   Dicționar Român

  • impresie — IMPRÉSIE, impresii, s.f. Efect lăsat în conştiinţa omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; (la pl.) gânduri, imagini întipărite în amintire. ♢ expr. A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a) a determina pe… …   Dicționar Român

  • şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …   Dicționar Român

  • bănuială — BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s.f. 1. Presupunere, presimţire, supoziţie. 2. Atitudine de neîncredere faţă de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenţie rea; suspiciune. – Bănui + suf. eală. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • bănuire — BĂNUÍRE, bănuiri, s.f. (Rar) Acţiune de a bănui şi rezultatul ei; bănuială. – v. Bănui. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98  BĂNUÍRE s. v. suspectare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bănuíre s. f., g. d. art. bănuírii; …   Dicționar Român

  • bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98  Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • ghici — GHICÍ, ghicesc, vb. IV. tranz. 1. A descoperi, a afla, a înţelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducţie); a intui, a prevedea, a întrezări. ♢ loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”