ghici

ghici
GHICÍ, ghicesc, vb. IV. tranz. 1. A descoperi, a afla, a înţelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducţie); a intui, a prevedea, a întrezări. ♢ loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (în superstiţii) A prezice cuiva viitorul. [var.: (reg.) gâcí vb. IV] – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GHICÍ vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a bănui. (Ai ghici ce-am vrut să spun.) 3. v. bănui. 4. a dezlega. (A ghici o cimilitură.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (franţuzism înv.) a devina. (A ghici viitorul cuiva.)
Trimis de siveco, 28.03.2008. Sursa: Sinonime

ghicí vb., ind prez. 1 sg. şi 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéşte, neg. nu ghicí
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GHIC//Í ghiciésc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deducţie. ghici gândurile cuiva. ghici pe cineva după glas. 2) (ghicitori, şarade, enigme) A pătrunde cu mintea, găsind explicaţia. 3) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a întrezări; a întrevedea. 2. intranz. (în superstiţii) A prezice viitorul (trăgând cărţile, în bobi etc.). /cf. bulg. gadkam
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ghicí (ghicésc, ghicít), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – var. (înv.) gîci. Mr. angucescu, angucire. Origine obscură. Pare a fi în legătură cu sl. gadati "a ghici" (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadačĭ "ghicitor" (DAR) sau al bg. gatka "ghicitoare" (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o formă rom. *gîd(ă)ci sau gîtci, redusă ulterior. cf. şi bg. gatkam "a propune o ghicitoare", gadam "a ghici". Der. de la ghioc, propusă de Laurian şi păstrată de Scriban, nu pare posibilă. Der. ghicitor, s.m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s.f. (femeie care prezice viitorul; cimilitură; brînduşă-de-toamnă, Colchicum autumnale); ghicitură, s.f. (cimilitură); ghiceală, s.f. (cimilitură).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ghicit — GHICÍT s.n. Faptul de a ghici. – v. ghici. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ghicít s. n. (pl. ghicite în loc. pe ghicit) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GHICÍT n …   Dicționar Român

  • psihomanţie — PSIHOMANŢÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morţi. – Din fr. psychomancie. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  psihomanţíe s. f., art. psihomanţía, g. d. psihomanţíi, art. psihomanţíei Trimis… …   Dicționar Român

  • descifra — DESCIFRÁ, descifréz, vb. I. tranz. 1. A desluşi un text neciteţ sau scris într o limbă străină, cu caractere complicate sau cu semne convenţionale. ♦ A interpreta un plan, o hartă etc. ♦ A citi şi a interpreta, la prima vedere, o partitură… …   Dicționar Român

  • rabdomanţie — RABDOMANŢÍE s.f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. – Din fr. rhabdomancie. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rabdomanţíe s. f., art. rabdomanţía, g. d. rabdomanţíi, art. rabdomanţíei Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • capnomanţie — CAPNOMANŢÍE s.f. (Rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. – Din fr. capnomancie. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  capnománţie s. f., art. capnománţia, g. d. capnománţii, art. capnománţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • enoptromanţie — enoptromanţíe s. f., art. enoptromanţía, g. d. enoptromanţíi, art. enoptromanţíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ENOPTROMANŢÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea… …   Dicționar Român

  • ghicire — GHICÍRE, ghiciri, s.f. Acţiunea de a ghici şi rezultatul ei. – v. ghici. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ghicíre s. f., g. d. art. ghicírii; pl. ghicíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ghicitor — GHICITÓR, OÁRE, ghicitori, oare, s.m. şi f., GHICITOÁRE, ghicitori, s.f. 1. s.m. şi f. Persoană care se îndeletniceşte cu prezicerea (prezice) viitorului (II 2). 2. s.f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub …   Dicționar Român

  • ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”