bănuitor

bănuitor
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.
Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX '98

Bănuitor ≠ credul, naiv
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BĂNUITÓR adj. v. gelos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BĂNUITÓR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. şi reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare bănuitor.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziş. (Privire bănuitoroare; priveşte bănuitor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

bănuitór adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. şi pl. bănuitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BĂNUIT//ÓR bănuitoroáre (bănuitoróri, bănuitoroáre) 1) (despre persoane) Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bănuială. Privire bănuitoroare. /a bănui + suf. bănuitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • suspicios — SUSPICIÓS, OÁSĂ, suspicioşi, oase, adj. Bănuitor, neîncrezător. [pr.: ci os] – Din lat. suspiciosus, fr. suspicieux. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUSPICIÓS adj. v. bănuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • bănuielnic — BĂNUIÉLNIC, Ă, bănuielnici, e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. nic. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DLRM  BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BĂNUIÉLNI//C… …   Dicționar Român

  • pieziş — PIEZÍŞ, Ă, piezişi, e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ♢ expr. A zâmbi pieziş = a zâmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3.… …   Dicționar Român

  • iscoditor — ISCODITÓR, OÁRE, iscoditori, oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe… …   Dicționar Român

  • mefient — MEFIÉNT, Ă, mefienţi, te, adj. (livr.) Neîncrezător; bănuitor. [pr.: fi ent] – Din fr. méfiant. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mefiént adj. m. (sil. fi ent), pl. mefiénţi; f …   Dicționar Român

  • neîncrezător — NEÎNCREZĂTÓR, OÁRE, neîncrezători, oare, adj. Care nu se încrede (uşor), care are îndoieli, bănuitor. – Ne + încrezător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEÎNCREZĂTÓR adj. 1. v. bănuitor. 2. v. sceptic. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • năzarnic — NĂZÁRNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  năzárnic, năzárnică, adj. (reg.) 1. (despre oameni) căruia i se năzare uşor; bănuitor, temător. 2. (despre cai) sperios, fricos. Trimis… …   Dicționar Român

  • temător — TEMĂTÓR, OÁRE, temători, oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Din teme + suf. (ă)tor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TEMĂTÓR, OÁRE, temători, oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. ător. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • bănuicios — BĂNUICIÓS adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”