bănuit

bănuit
BĂNUÍT, -Ă, bănuiţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârşit o infracţiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (reg.) Supărat, mâhnit. – v. bănui.
Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98

Bănuit ≠ nebănuit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BĂNUÍT adj. 1. închipuit, presupus, (franţuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovaţii bănuitţi.) 2. v. suspectat
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • nebănuit — NEBĂNUÍT, Ă, nebănuiţi, te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neaşteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne + bănuit. Trimis de cornel, 07.06.2004. Sursa: DEX 98  Nebănuit ≠ bănuit, suspect, prepus Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • suspect — SUSPÉCT, Ă, suspecţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te fereşti; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • prepus — PREPÚS1, prepusuri, s.n. (pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – v. prepune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PREPÚS2, Ă, prepuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. adj …   Dicționar Român

  • arest — ARÉST, aresturi, s.n. 1. Deţinere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi. – Din germ. Arrest, it. arresto. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  ARÉST s. (jur.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3 …   Dicționar Român

  • bănui — BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. tranz. A presupune; a presimţi; a întrevedea o anumită situaţie, o anumită soluţie etc. 2. tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. intranz. (reg.) A se supăra pe cineva; a i face… …   Dicționar Român

  • bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98  Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • cotropi — COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. tranz. 1. A ocupa prin violenţă, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv şi brutal; a încălca, a invada. ♦ refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuşi. 2. fig. A acoperi, a cuprinde din toate părţile; a copleşi …   Dicționar Român

  • discutabil — DISCUTÁBIL, Ă, discutabili, e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. – Din fr. discutable. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Discutabil ≠ indiscutabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DISCUTÁBIL… …   Dicționar Român

  • dubios — DUBIÓS, OÁSĂ, dubioşi, oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [pr.: bi os] – Din lat. dubiosus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală… …   Dicționar Român

  • echivoc — ECHIVÓC, Ă, echivoci, ce, adj., s.n. 1. adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie ambiguă. 2. s.n. Măsură a efectului… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”