- cotropi
- COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. tranz. 1. A ocupa prin violenţă, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv şi brutal; a încălca, a invada. ♦ refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuşi. 2. fig. A acoperi, a cuprinde din toate părţile; a copleşi. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98A cotropi ≠ a eliberaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimecotropí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotropésc, imperf. 3 sg. cotropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cotropeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA COTROP//Í cotropiésc tranz. 1) (teritorii, ţări) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a invada. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălui; a învălura; a împresura; a înfăşura. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcotropí (-pésc, -ít), vb. – 1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroşna, încot(r)oşma. Formaţie expresivă, ca în cazurile vb. (în)coţopi, cotrobăi, copleşi, cofleşi, comînji; fonetic şi semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti "a tăia" (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω "a acoperi casa" (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp "turmă, mulţime", în forma lat. troppus, ipoteză susţinuţă insistent de Puşcariu (Academia ortodoxă, Cernăuţi, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Puşcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formaţiei, comparînd-o cu cotroci "a iscodi, a cerceta". – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).Trimis de blaurb, 10.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.