- năpădi
- NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părţile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ fig. A copleşi, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulţi peste măsură. 3. intranz. şi tranz. (Despre sânge, lacrimi) A ţâşni, a izbucni (cu putere şi în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulţumirea îi năpădeşte în ochi. – Din sl. napasti, -padja.Trimis de LauraGellner, 20.03.2008. Sursa: DEX '98NĂPĂDÍ vb. 1. a împresura. (Buruienile au năpădi grădina.) 2. a înăbuşi. (Buruienile năpădi plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleşi, a covârşi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o năpădi.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl năpădi năduşelile, fiorii.) 7. v. copleşi. 8. a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl năpădi mii de gânduri.) 9. v. năpusti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăpădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpădeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NĂPĂD//Í năpădiésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate părţile; a înconjura; a împresura; a învălui. 2) fig. (despre stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a copleşi; a năvăli; a podidi. ♢ A-l năpădi sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe să curgă cu forţă şi în cantitate mare (inundând totul în jur); a năboi. /<sl. napasti, năpădipadjaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnăpădí (năpădésc, năpădít), vb. – A invada, a irupe. sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ "invazie"; bg. napadam şi prăpădi. – Der. năpadă, s.f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s.f. (înv., impozit suplimentar, contribuţie adiţională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiţie, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ "calamitate" (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s.f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.