- năboi
- NĂBÓI1, năboiuri, s.n. (înv. şi reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – cf. scr. n a b o j .Trimis de LauraGellner, 13.04.2008. Sursa: DEX '98NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. intranz. şi refl. (reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre fiinţe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.Trimis de LauraGellner, 13.04.2008. Sursa: DEX '98NĂBÓI s. v. puhoi, şuvoi, torent.Trimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: SinonimeNĂBOÍ vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli.Trimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: Sinonimenăbói (puhoi) s. n., pl. năbóiuriTrimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnăboí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năboiáscăTrimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA NĂBO//Í năboiiésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forţa şi în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a năpădi; a copleşi; a năvăli. /Din năboiTrimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: NODEXNĂBÓI năboiuri n. înv. Curs vijelios de apă, format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; puhoi; torent; şuvoi. /cf. sb. nabojTrimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: NODEXnăbói1, năboáie, şi năbóiuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulţime de oameni. 3. lipsă de aer.Trimis de blaurb, 13.04.2008. Sursa: DARnăbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă şi mare, cu care se despică buticii.Trimis de blaurb, 13.04.2008. Sursa: DARnăboí3, pers. 3 sg. năboiéşte, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre fiinţe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.Trimis de blaurb, 13.04.2008. Sursa: DARnăboí (-oésc, -ít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. bg. napojavam "a inunda". Der. din rus. naboj ‹ sl. biti "a ciocni" (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puţin probabilă. – Der. năboi, s.n. (inundaţie; invazie).Trimis de blaurb, 16.05.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.