- torent
- TORÉNT, torente, s.n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii şi care curge vijelios pe povârnişurile munţilor sau ale dealurilor, având o mare forţă de eroziune; puhoi, şuvoi. [pl. şi: torenţi] – Din fr. torrent.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TORÉNT s. 1. puhoi, şuvoi, (pop.) noian, zăpor, (înv. şi reg.) năboi, (reg.) şuşoi, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (torent de ape.) 2. puhoi, râu, şiroi, şuvoi. (torent de vin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetorént s. n./s. m., pl. torénte/torénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTORÉNT torente n. 1) Curs de apă temporar şi puternic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor şi vine la vale cu o mare viteză şi forţă de eroziune; şuvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) apărută brusc. torent de lacrimi. torent de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, torenttisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTORÉNT s.n. Apă de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor; puhoi, şuvoi. ♦ Formă de relief care ia naştere ca urmare a acţiunii apelor torenţiale. ♦ (fig.) Şuvoi, şiroi, năvală. ♦ În torent = din belşug. [pl. -nte, (s.m.) -nţi. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTORÉNT s. n. 1. curs de apă temporar pe pantele repezi şi neregulate ale munţilor şi dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor. 2. formă de relief care ia naştere ca urmare a acţiunii apelor torenţiale. 3. (fig.) şuvoi, năvală. o în torent = din belşug. (< fr. torrent, lat. torrens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.