debit

debit
DÉBIT1, debite, s.n. 1. Tutungerie. ♦ (înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secţiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ♢ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o maşină sau de o instalaţie într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalaţie într-o unitate de timp. ♦ (med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură într-o anumită cantitate de timp. ♦ fig. Afluenţă (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.
Trimis de claudia, 21.08.2008. Sursa: DEX '98

DÉBIT2, debite, s.n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.
Trimis de claudia, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un debit verbal precipitat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DÉBIT1 debite n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile şi reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DÉBIT2 debite n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin secţiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau mărfuri cu amănuntul. 4) fig. Vorbire rapidă; şuvoi verbal. /<fr. débit
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DÉBIT1 s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont. [pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].
Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DN

DÉBIT2 s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ♢ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (fig.) Şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [pl. -te, -turi. / < fr. débit].
Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DN

débit (-turi), s.n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s.m. (datornic).
Trimis de blaurb, 20.07.2007. Sursa: DER

DÉBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secţiune dată a unei conducte, a unui canal ♢ cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o maşină, instalaţie etc. în unitatea de timp. o debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii; debit de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) debit de informaţie = cantitatea de informaţii transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicaţie. ♢ numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp. ♢ cantitatea de forţe şi mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalaţie în unitatea de timp. 3. (fig.) şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul. ♢ local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie. (< fr. débit)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

DÉBIT2 s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • débit — débit …   Dictionnaire des rimes

  • Debit — Débit Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom …   Wikipédia en Français

  • débit — DÉBIT. s. m. Vente, trafic. Débit de draps, de dentelles. Marchandises, étoffes de débit, de bon débit, de mauvais débit. Cela n est pas de débit. Il se fait un grand débit de ... f♛/b] On dit figurément, qu Un homme a un beau débit, qu il a le… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • debit — DEBIT. s. m. Vente, trafic. Debit de draps, de dentelles. marchandises, estoffes de debit, de bon debit, de mauvais debit. il se fait un grand debit de &c. il ne sçauroit trouver le debit de sa marchandise. On dit fig. Il a un beau debit. il a le …   Dictionnaire de l'Académie française

  • debit — I noun amount due, amount payable, arrears, bills, commitment, debt, deferred payment, expensum, indebtedness, liability, obligation, pecuniary due, sum owing, that which is owed associated concepts: debit agent, debit and credit system, debit… …   Law dictionary

  • Debit — Deb it, v. t. [imp. & p. p. {Debited}; p. pr. & vb. n. {Debiting}.] 1. To charge with debt; the opposite of, and correlative to, credit; as, to debit a purchaser for the goods sold. [1913 Webster] 2. (Bookkeeping) To enter on the debtor (Dr.)… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Debit — Deb it, n. [L. debitum what is due, debt, from debere to owe: cf. F. d[ e]bit. See {Debt}.] A debt; an entry on the debtor (Dr.) side of an account; mostly used adjectively; as, the debit side of an account. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Debit — (franz., spr. bī), Vertrieb, Verkauf, Verschleiß einer Ware; auch Konzession zum Verkauf monopolisierter Handelsartikel. Debitant ist besonders derjenige, der eine Ware im kleinen an die Konsumenten verkauft (debitiert, in Österreich:… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • debit — (n.) mid 15c., from M.Fr. debet or directly from L. debitum thing owed, that which is owing, neut. pp. of debere to owe (see DEBT (Cf. debt)). As a verb from 1680s. Debit card is attested from 1975 …   Etymology dictionary

  • debit — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. debiticie, blm {{/stl 8}}{{stl 7}} pozwolenie na rozpowszechnianie druków lub czasopism zagranicznych w danym państwie : {{/stl 7}}{{stl 10}}Otrzymać, stracić debit. Rozprowadzać prasę bez debitu.… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • debit — [deb′it] n. [LME & OFr debite < L debitum, what is owing, debt; neut. pp. of debere: see DEBT] 1. Accounting a) the left hand side of an account, where entries are made showing an increase in assets, a decrease in liabilities, etc. b) such an… …   English World dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”