torenţial

torenţial: TORENŢIÁL, -Ă, torenţiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare şi cu durată scurtă; vijelios. ♦ (Despre ape curgătoare) Care are un curs vijelios, prezentând creşteri bruşte de debit şi o mare putere distructivă. [pr.: -ţi-al] – Din fr. torrentiel.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

torenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. torenţiáli; f. sg. torenţiálă, pl. torenţiále

Trimis de siveco, 14.08.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

TORENŢIÁL torenţială (torenţiali, torenţiale) 1) (despre ploaie) Care se manifestă ca un torent; abundent, repede şi de scurtă durată. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu viteză şi cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ţi-al] /<fr. torrentiel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TORENŢIÁL, -Ă adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apă, repede şi de scurtă durată; vijelios. ♦ (Despre o apă curgătoare) Cu un curs violent; al cărei debit creşte brusc. [pron. -ţi-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN

TORENŢIÁL, -Ă adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apă, repede şi de scurtă durată; vijelios. ♢ (despre o apă curgătoare) care are un curs violent, cu creşteri bruşte de debit. 2. (fig.) impetuos, năvalnic. (< fr. torrentiel)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

torenţiál — adj. m. (sil. ţi al), pl. torenţiáli; f. sg. torenţiálã, pl. torenţiále … Romanian orthography
turna — TURNÁ1, torn, vb. 1, tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu i cu înţelegere şi compasiune. ♦ intranz. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A… … Dicționar Român
СТОК ДОЖДЕВОЙ — сток, возникающий в результате выпадения ливней (Болгарский язык; Български) пороен отток (Чешский язык; Čeština) dešťová povodeň (Немецкий язык; Deutsch) Regenabfluß (Венгерский язык; Magyar) zápor lefolyás; záporkiürítö (Монгольский язык)… … Строительный словарь
cofă — CÓFĂ, cofe, s.f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut; doniţă; p. ext. conţinutul unui astfel de vas. ♢ expr. (fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe… … Dicționar Român
găleată — GĂLEÁTĂ, găleţi, s.f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (şi păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conţinutul… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias