găleată

GĂLEÁTĂ, găleţi, s.f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (şi păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conţinutul acestui vas; căldare. ♢ expr. A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torenţial. 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni şi pe substanţe; conţinutul acestei măsuri. 3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în ţările române. – lat. galleta.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GĂLEÁTĂ s. 1. căldare, (Bucov. şi prin nordul Mold.) şaflic, (Olt., Ban. şi Transilv.) vadră. (Bea apă din găleată.) 2. v. ciutură. (Cu găleată se scoate apa din fântână.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



găleátă s. f., g.-d. art. găléţii; pl. găléţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GĂL//EÁTĂ găleatăéţi f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de formă tronconică şi cu toartă mobilă, folosit pentru a transporta sau a păstra apă şi alte lichide; căldare. ♢ A ploua cu găleatăeata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; doniţă. 3) Conţinutul unui asemenea vas. 4) înv. Unitate de măsură a capacităţii (pentru lichide şi cereale). [G.-D. găleţii] /<lat. galleta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



găleátă (găléţi), s.f. – 1. Vas de lemn, căldare. – 2. Vas, recipient. – 3. Veche măsură de capacitate, pentru lapte (15,12 litri), brînză (6,3 kg) şi cereale (80 litri). – 4. Dare la fisc, pe cereale, introdusă de Mihnea II, în 1585. – 5. (arg.) Buzunar. – Mr. găleată, megl. găletă. lat. gallĕta (Candrea, rom., XXXI, 311; Densusianu, Filologie, 447; Candrea, Éléments, 73; Puşcariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656; DAR; Battisti, III, 1752). cf. alb. galetë, it. galleta, v. fr. jaloie. Der. din lat. calathus (Philippide, Principii, 66) pare greşită. Mag. galéta, ceh., slov. galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al rom.), pol. gialeta, gieleta (care, după Miklosich, Wander., 22, ar proveni din rom.), par bazate pe lat. med. galleta (Berneker 292); Candrea, Elemente, 401, la consideră că provin din rom.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER