- puhoi
- PUHÓI1, puhoaie, s.n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune şi forţă; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forţă; şuvoi. ♦ Ploaie mare, torenţială. ♦ fig. Mulţime mare de oameni sau de alte fiinţe care se deplasează năvalnic în aceeaşi direcţie. ♦ (Adverbial) În cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [var.: (reg.) pohói, povói s.n.] – Din sl. povonĩ.Trimis de oprocopiuc, 11.12.2007. Sursa: DEX '98PUHOÍ2, pers. 3 puhoieşte, vb. IV. intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune şi forţă; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PUHÓI s. 1. v. torent. 2. râu, şiroi, şuvoi, torent. (puhoi de vin.) 3. v. mulţime.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepuhói s. n., pl. puhoáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpuhoí vb., ind. prez. 3 sg. puhoiéşte, imperf. 3 sg. puhoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. puhoiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUH//ÓI puhoioáie n. 1) Curs vijelios de apă format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; torent; şuvoi. 2) Ploaie torenţială. 3) fig. Mulţime nenumărată (de oameni sau de alte fiinţe) care se îndreaptă năvalnic în aceeaşi direcţie. /<sl. povoniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA PUHO//Í pers. 3 puhoiiéşte intranz. 1) (mai ales despre ape) A curge puhoaie. 2) fig. rar (despre persoane) A da năvală; a veni puhoi. /Din puhoiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpuhói (puhoáie), s.n. – Torent, şuvoi. – var. pohoi, povoi. sl. povonĭ (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 284). – Der. puhoială (var. pohoială, povoială), s.f. (torent); puhoier, s.m. (uliu, Milvus regalis).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.