- prididi
- PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. tranz. A năpădi, a asalta, a copleşi pe cineva cu ceva. 3. tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.Trimis de ana_zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX '98PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai prididi cu lucrul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleşi, covârşi, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reţine, stăpâni, subjuga, supune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprididí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pridideáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PRIDID//Í prididiésc tranz. 1) (mai ales în construcţii negative) A reuşi în realizarea unei acţiuni; a dovedi. De abia prididiea. 2) (persoane) A face să fie copleşit; a copleşi; a asalta. prididi cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ♢ A-şi prididi plânsul a-şi stăpâni plânsul. /<sl. pridatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (înv.) A înmîna, a da. – 2. (înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – var. înv. pridădi. sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greşit de la podidi.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.