copleşi

copleşi
COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.
Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX '98

COPLEŞÍ vb. 1. a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au copleşi necazurile, grijile.) 2. a(-l) covârşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl copleşi gândurile.) 3. v. răzbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl copleşi setea.) 5. v. năpădi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

copleşí vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. copleşésc, imperf. 3 sg. copleşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. copleşeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COPLEŞ//Í copleşiésc tranz. 1) (despre stări sufleteşti sau fizice) A cuprinde brusc şi cu putere; a năpădi; a năvăli. 2) (despre fiinţe) A înconjura în număr mare. 3) (persoane) A emoţiona puternic. /<lat. complexire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

copleşí (copleşésc, – ít), vb. – 1. A împovăra, a covîrşi, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creaţie expresivă, care pare a se baza pe aceeaşi rădăcină imitativă ca pleoşti "a zdrobi"; pentru valoarea expresivă a lui co-, cf. cofleşi, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf. Graur, BL, V, 94 şi Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de alb. kaplis "a bruma", după Cihac, II, 716 şi Scriban. – Der. copleşeală, s.f. (apărare); copleşitor, adj. (apăsător).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • copleşí — vb. (sil. ple ), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. copleşésc, imperf. 3 sg. copleşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. copleşeáscã …   Romanian orthography

  • covârşi — COVÂRŞÍ, covârşésc, vb. IV. tranz. A depăşi, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forţă etc.; p. ext. a copleşi, a învinge. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  COVÂRŞÍ vb. 1. v. copleşi. 2. a( l) copleşi, a( l)… …   Dicționar Român

  • năpădi — NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părţile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ fig. A copleşi, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A l cuprinde, a l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea… …   Dicționar Român

  • apăsa — APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a… …   Dicționar Român

  • asalta — ASALTÁ, asaltez, vb. I. tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a l cuceri. ♦ fig. A copleşi cu rugăminţi, cu cereri etc. – Din it. assaltare. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ASALTÁ vb. (mil.) a ataca. (asalta… …   Dicționar Român

  • răzbi — RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. intranz. A şi face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuşi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la …   Dicționar Român

  • inunda — INUNDÁ, inúnd, vb. I. tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieşi din matcă şi a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într o… …   Dicționar Român

  • podidi — PODIDÍ, podidesc, vb. IV. tranz. (Despre râs şi, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleşi, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc şi cu putere …   Dicționar Român

  • prididi — PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. tranz. A năpădi, a asalta, a copleşi pe cineva cu ceva. 3. tranz. A birui, a… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”