apăsa

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleşi. – lat. *appensare.

Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX '98



APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleşi, covârşi, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. şi pl. apásă; conj. prez. 3 sg. şi pl. apése

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A APĂSÁ apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăţi. apăsa un buton. 2) fig. (colectivităţi şi persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufleteşti ale unei persoane) A copleşi, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. apăsa cu degetul pe rană. /<lat. appensare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



apăsá (apắs, apăsát), vb. – 1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleşi, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Puşcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Creţu 306 pleca în mod greşit de la un lat. *appressare. cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleşeşte); apăsătură, s.f. (presiune; oprimare).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER