covârşi

COVÂRŞÍ, covârşésc, vb. IV. tranz. A depăşi, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forţă etc.; p. ext. a copleşi, a învinge. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



COVÂRŞÍ vb. 1. v. copleşi. 2. a(-l) copleşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl covârşi gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



covârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. covârşésc, imperf. 3 sg. covârşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. covârşeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COVÂRŞ//Í covârşiésc tranz. 1) A depăşi cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantităţii etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



covîrşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A depăşi. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleşi. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti "a copleşi". S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrni › povîrni, probabil sub influenţa lui cotropi, sau a expresivităţii mai mari a lui co-. cf. vîrf. După Puşcariu, Dacor., VI, 313 şi DAR, de la expresia rom. cu vîrf "plin"; pe lîngă diferite dificultăţi însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku. – Der. covîrşitor, adj. (copleşitor; prea puternic).

Trimis de blaurb, 11.06.2007. Sursa: DER