copleşire

COPLEŞÍRE, copleşiri, s.f. Faptul de a copleşi; năpădire, împovărare. – v. copleşi.

Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX '98



copleşíre s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. copleşírii; pl. copleşíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic