agresiune

agresiune
AGRESIÚNE, agresiuni, s.f. Atac împotriva unei persoane sau a unui stat. ♦ Agresiune armată = atac înarmat săvârşit împotriva unui stat, în scopul de a-i cotropi teritoriul, a-i suprima independenţa şi a-i înrobi populaţia. [pr.: -si-u-] – Din fr. agression, lat. aggressio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX '98

Agresiune ≠ neagresiune
Trimis de siveco, 30.08.2004. Sursa: Antonime

AGRESIÚNE s. atac. (agresiune împotriva unui stat străin.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

agresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. agresiúnii; pl. agresiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AGRESIÚN//E agresiunei f. 1) Atac armat al unui stat împotriva altui stat sau altor state. 2) Atac neprovocat împotriva unei persoane. [G.-D. agresiunii; Sil. a-gre-si-u-] /<fr. agression, lat. aggresio, agresiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AGRESIÚNE s.f. Acţiunea celui care atacă primul; atac neprovocat. ♦ Atac armat al unui stat sau al unei coaliţii de state împotriva altui stat (sau altor state), încălcând integritatea teritorială sau independenţa politică şi economică a atacaţilor. [cf. fr. agression, it. aggressione, lat. aggressio].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

AGRESIÚNE s. f. 1. atac brutal neprovocat. ♢ folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat. 2. atac asupra persoanelor sau bunurilor. 3. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu. (< fr. agression, lat. aggressio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • agresiúne — s. f. (sil. gre si u ), g. d. art. agresiúnii; pl. agresiúni …   Romanian orthography

  • neagresiune — NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s.f. Principiu fundamental de drept internaţional care condamnă folosirea agresiunii în relaţiile interstatale. ♢ Pact de neagresiune = pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acţiune… …   Dicționar Român

  • atac — ATÁC, atacuri, s.n. 1. Ofensivă a unor forţe armate care urmăreşte nimicirea sau prinderea inamicului şi distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunţă… …   Dicționar Român

  • agresiv — AGRESÍV, Ă, agresivi, e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif. Trimis de ana zecheru, 24.01.2008. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • agresor — AGRESÓR, OÁRE, agresori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârşeşte o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor. Trimis de ana zecheru, 11.12.2007. Sursa: DEX 98  AGRESÓR adj., s. atacator, cotropitor …   Dicționar Român

  • agresa — AGRESÁ vb. a agresiona, a ataca. (Golanii l au agresa.) Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime  agresá vb., ind. prez. 1 sg. agreséz, 3 sg. şi pl. agreseáză Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa …   Dicționar Român

  • ataca — ATACÁ, atác, vb. I. 1. tranz. (mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. intranz. A avea sau a lua iniţiativa într un joc sportiv. 4. tranz. fig. A duce o campanie violentă şi… …   Dicționar Român

  • despăgubire — DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s.f. Acţiunea de a (se) despăgubi şi rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i a fost cauzat printr o infracţiune; desdăunare,… …   Dicționar Român

  • huliganism — HULIGANÍSM s.n. Tulburare a ordinii şi moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviinţă sau de respect faţă de regulile de convieţuire socială. – Huligan + suf. ism. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  huliganísm s. n.,… …   Dicționar Român

  • violent — VIOLÉNT, Ă, violenţi, te, adj. 1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, cu violenţă; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, ţipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”